Farfurii românești în restaurantele de lux

Farfurii românești în restaurantele de lux

Apulum: mândria discretă a industriei românești

Există povești industriale românești despre care vorbim prea puțin. Una dintre ele începe la Apulum, la Alba Iulia, și ajunge, discret, pe mesele restaurantelor de lux din Suedia, Italia sau Franța. Este povestea porțelanului românesc care a rivalizat cu legendarul Bone China britanic și care, astăzi, stă ascuns sub branduri vestice celebre, purtând pe verso o mențiune simplă: „Made in Romania”.

Într-o țară în care ne-am obișnuit să deplângem dispariția fabricilor și a marilor capacități de producție, cazul Apulum contrazice discursul fatalist. Fondată în 1970, fabrica din Alba Iulia a fost gândită de la început la scară mare, industrială, cu un obiectiv clar: să producă porțelan fin, durabil și competitiv pe piețele externe. Secretul? Puritatea caolinului și arderea la peste 1.400 de grade Celsius – temperatura la care masa ceramică vitrifiază și capătă acea transluciditate rară. Dacă ții o farfurie bună în dreptul unui bec și lumina trece prin ea, știi că ai în mână porțelan veritabil.

Nu este doar o metaforă a fineții, ci un standard tehnic. Sonoritatea cristalină a unei farfurii atinse ușor cu un tacâm nu e întâmplătoare, ci rezultatul unui proces industrial riguros: prepararea barbotinei, eliminarea impurităților, uscarea lentă, arderea controlată. În spatele fiecărei piese stă o combinație de știință, disciplină și meșteșug.

După 1990, în loc să dispară, fabrica s-a modernizat. A investit în tehnologie italiană și germană, a introdus roboți industriali, a crescut capacitatea la zeci de milioane de piese anual. În același timp, a păstrat intervenția umană acolo unde contează: la finisaje, la controlul calității, la seriile speciale.

Rezultatul? Cel mai mare producător de porțelan din Europa, cu peste 90% din producție destinată exportului.

Este, poate, cel mai bun exemplu de „mândrie națională discretă”. Nu apare pe prime-time, nu generează breaking news, dar susține mii de locuri de muncă și duce numele României în lanțuri hoteliere de lux, în restaurante cu stele Michelin și în marile magazine de design interior. Segmentul HoReCa apreciază porțelanul românesc pentru rezistența lui: margini întărite, glazură dură, adaptată utilizării intense. Nu e doar frumos, e construit să reziste.

Decorarea prin decalcomanii sau pictură manuală, urmată de o a doua ardere, garantează culori care nu se șterg și modele care rezistă ani la rând.

Aceasta poveste este despre potențial, despre faptul că România poate concura global atunci când tradiția se întâlnește cu tehnologia și managementul performant. Despre cum, uneori, valoarea noastră nu este la vedere, pe eticheta din față, ci pe spate, discretă, dar solidă.

Poate că ar trebui să ne obișnuim să întoarcem farfuriile mai des. S-ar putea să descoperim că, dincolo de branduri străine și ambalaje sofisticate, există o poveste românească de succes. Una care arde la peste 1.400 de grade și care, în loc să se spargă sub presiune, devine mai puternică.