România verde… dar nepregătită: energia fără loc de stocare

Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) a aprobat, în ședința Comitetului de reglementare de marți, o serie de proiecte noi în domeniul energiei regenerabile, care însumează aproximativ 165 MW.

Cea mai mare investiție vizează un parc eolian cu o capacitate de aproximativ 111 MW, considerat un proiect important pentru stabilitatea Sistemului Energetic Național. În paralel, au fost aprobate și trei parcuri fotovoltaice, care însumează peste 50 MW.

Capacitatea instalată, exprimată în megawați, arată câtă energie poate produce o centrală într-un moment dat. De exemplu, un parc eolian de 100 MW poate alimenta zeci de mii de locuințe, însă producția depinde de condițiile meteo – vântul și soarele.

Pe lângă noile capacități de producție, ANRE a aprobat și proiecte de stocare de aproximativ 16–17 MW, precum și o instalație de cogenerare de circa 1,2 MW. Cu toate acestea, raportul dintre producție și stocare rămâne dezechilibrat, capacitatea de stocare fiind de aproape zece ori mai mică.

Acest lucru poate genera probleme în anumite momente ale zilei, mai ales când producția de energie solară este ridicată, iar consumul nu ține pasul. În lipsa unor baterii suficiente, surplusul de energie nu poate fi stocat și este vândut la prețuri foarte mici sau exportat. În unele cazuri, producția este chiar redusă.

Fenomenul poate duce la scăderea puternică a prețurilor pe piața de energie, uneori până la valori zero sau chiar negative, situație deja întâlnită pe piețele europene.

În aceeași ședință, ANRE a acordat și mai multe licențe pentru producerea, furnizarea și tranzacționarea energiei electrice, dar și o licență pentru furnizarea energiei termice în sistem centralizat. Totodată, instituția a stabilit prețul energiei termice pentru perioada aprilie–iunie 2026 și a aprobat noi reguli privind utilizarea rețelelor de distribuție a gazelor naturale.

Deciziile arată un ritm accelerat al investițiilor în energie regenerabilă în România, însă dezvoltarea infrastructurii de stocare rămâne în urmă, ceea ce poate crea presiuni asupra sistemului energetic în anumite intervale orare.