„Profit din criză” la pompă? Dilema morală și economică a prețurilor la carburanți în România

Creșterea prețului la combustibil pune o presiune fără precedent pe economia românească, devenind un „multiplicator de inflație” care afectează de la coșul zilnic până la marile șantiere. Președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, avertizează că alinierea totală a prețurilor interne la cotațiile internaționale, în condițiile în care o parte din țiței provine din producția autohtonă cu costuri reduse, reprezintă o „captare de rentă de criză” care riscă să destabilizeze societatea.

În contextul unei economii tensionate, fiecare scumpire a litrului de benzină sau motorină declanșează un efect de domino. Transportatorii sunt obligați să majoreze tarifele, fermierii suportă costuri mai mari pentru lucrările agricole, iar retailerii transferă aceste presiuni direct în prețul alimentelor la raft.

Ruptura dintre bilanțurile companiilor și realitatea consumatorilor

Analiza subliniază o discrepanță etică și sistemică: în timp ce familiile își comprimă bugetele și micii antreprenori își reduc marjele de profit pentru a supraviețui, rapoartele financiare ale companiilor petroliere indică profituri solide.

„Această ruptură între realitatea de la pompă și realitatea din bilanț poate crea tensiune socială. Iar tensiunea socială nu dispare. Se acumulează”, avertizează Dumitru Chisăliță.

Expertul punctează faptul că, deși alinierea la prețurile externe este legală, legitimitatea acesteia într-un context social fragil este discutabilă, mai ales când actorii integrați au capacitatea de a amortiza parțial șocul, dar aleg să transmită presiunea integrală către consumator.

Precedente de solidaritate: Hidroelectrica și Romgaz

AEI oferă drept contraexemplu alte companii din sectorul energetic care au utilizat avantajul producției interne în interesul consumatorilor în perioade de volatilitate.

• Hidroelectrica a folosit structura sa de cost pentru a oferi prețuri competitive.
• Romgaz a jucat un rol activ în echilibrarea pieței gazelor.

Aceste modele demonstrează că „există spațiu pentru o abordare diferită de simpla maximizare instantanee a profitului”.

Riscurile „profitului de criză”

Ignorarea dimensiunii sociale și a impactului asupra populației poate atrage costuri pe termen lung pentru marile companii, de la riscuri reputaționale și boicoturi digitale, până la pierderea încrederii investitorilor care urmăresc criteriile ESG (mediu, social și guvernanță).

„Întrebarea nu este: prețul poate crește? Întrebarea este de ce trebuie să crească la maximul posibil atunci când românii suferă”, concluzionează președintele AEI.

În viziunea asociației, responsabilitatea reală nu înseamnă populism, ci asumarea rolului de stabilizator economic prin transparență și ajustări temporare de marjă în perioade de șoc, definind astfel o relație sănătoasă între marile companii și societatea în care acestea operează.