Poliția Locală, între necesitate și restructurare: reformă reală sau țap ispășitor al austerității?

Reforma administrației publice promovate de Guvernul condus de Ilie Bolojan include reducerea aparatului bugetar cu aproximativ 45.600 de posturi până în 2026 și economii estimate la peste 1,6 miliarde lei în acest an, iar unele dintre cele mai vizate structuri sunt serviciile de poliție locală din unitățile administrativ-teritoriale (UAT) din România.

În aceste condiții apare întrebarea dacă România, la 16 ani de la înființarea Poliției Locale prin Legea 155/2010, are în continuare nevoie de această instituție sau dacă atribuțiile sale pot fi preluate de alte structuri ale statului, astfel încât să se realizeze eficiență în cheltuirea banului public fără a afecta siguranța și ordinea comunitară.

În spațiul public, Poliția Locală poartă de ani buni o etichetă incomodă: aceea de „câini de pază ai primarilor”. Formula, repetată în dezbateri politice și în mediul online, sugerează că instituția ar servi mai degrabă interese administrative sau electorale decât interesul public. Faptul că structura se află în subordinea directă a autorităților locale, că bugetele sunt aprobate de consiliile locale și că prioritățile operative sunt stabilite la nivelul primăriilor alimentează această percepție. Întrebarea legitimă nu este dacă sintagma este nedreaptă sau exagerată, ci dacă actualul cadru legislativ și mecanismele de control instituțional sunt suficient de solide pentru a garanta independența operațională și profesionalismul acestor structuri.

Rolul și atribuțiile Poliției Locale

Poliția Locală a fost creată în România în 2011 prin Legea 155/2010 cu scopul de a fi un instrument al autorităților locale pentru menținerea ordinii și liniștii publice la nivel comunitar. În sarcinile acestei instituții intră: apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, paza bunurilor publice și private, disciplina în construcții și afișaj stradal, protecția mediului în zona administrativă responsabilă, activitatea comercială, evidența persoanelor și circulația pe drumurile publice.

Numărul de polițiști locali este reglementat prin lege în funcție de populația localității: pragul inițial era 1 polițist la 1.000 de locuitori. Această limitare a existat pentru a împiedica creșterea exagerată a efectivelor Poliției Locale și pentru a menține un raport rezonabil între resurse și nevoi locale.

Reforma Bolojan și impactul asupra Poliției Locale

Prin ordonanțele adoptate la sfârșitul lunii februarie 2026, Guvernul Bolojan a introdus noi norme de personal pentru Poliția Locală, reducând raportul la 1 polițist local la 1.200 de locuitori, față de 1.000 anterior, ceea ce ar urma să genereze o reducere estimată la 609 de posturi de polițiști locali la nivel național conform simulărilor oficiale.

Pentru localitățile cu mai puțin de 4.500 de locuitori, reforma stabilește că Poliția Locală poate fi înființată doar dacă finanțarea este asigurată integral din venituri proprii și este limitată la maximum trei posturi, ceea ce în practică va însemna desființarea sau neînființarea structurilor în multe comune mici.

Pe de altă parte, reforma vizează reducerea cu 10% a cheltuielilor de personal în administrația publică locală și centrală, ceea ce include reducerea forței de muncă din primării și consilii județene, cabinetele demnitarilor și instituțiile prefectului.

 Argumente în favoarea menținerii Poliției Locale

1. Prezența la nivel comunitar

Poliția Locală are un rol direct în menținerea ordinii și liniștii publice la nivelul comunității. Fiind instituție locală, poate interacționa mai rapid cu cetățenii și poate interveni în probleme specifice zonei cum ar fi parcările neregulamentare, respectarea regulilor de afișaj, grija pentru bunurile publice sau ordinea în piețe și târguri.

În multe orașe populația apelează la Poliția Locală pentru rezolvarea unor probleme cotidiene rapide, ceea ce sugerează că dotarea comunităților cu astfel de structuri este utilă în termeni practici.

2. Suport la anumite servicii locale

Poliția Locală poate completa eforturile Poliției Române în domenii nelegate strict de infracțiuni grave, cum ar fi monitorizarea circulației pe drumurile publice locale, disciplina în construcții sau verificarea respectării unor reguli administrative.

Argumente pentru reducere sau restructurare

1. Critici privind eficiența și coordonarea

De la înființare, instituția a fost criticată pentru lipsa unei coordonări eficiente la nivel național, nivelul de pregătire profesională al unora dintre polițiști și faptul că funcționarii locali au fost angajați adesea fără pregătire specifică în domeniul ordinii publice.

Astfel de critici conduc la întrebarea dacă nu ar fi mai eficient ca anumite atribuții să treacă direct către structurile specializate ale Poliției Române, care au formare uniformă și competențe extinse în gestionarea ordinii și siguranței publice.

2. Reducerea cheltuielilor publice

Reforma administrației urmărește eficientizarea cheltuielilor publice și reducerea risipelor, inclusiv prin restructurări în cadrul Poliției Locale. Reducerea normei de personal și impunerea unor limite stricte pentru înființarea de noi structuri poate ajuta localitățile să-și gestioneze mai bine bugetele, în special în contextul unor resurse limitate.

3. Concentrarea pe atribuții esențiale

Unii specialiști susțin ca atribuțiile Poliției Locale să fie restrânse doar la domeniile unde aduc valoare adăugată clară și să fie eliminate cele care suprapun intervențiile Poliției Române, ceea ce ar putea reduce disfuncționalitățile, confuziile de competență și costurile.

Perspective comparative

În alte state europene există modele de poliție locală care funcționează în armonie cu poliția națională, cu competențe bine delimitate. România, însă, a avut până acum o evoluție mai puțin uniformă a instituției, iar reformele actuale evidențiază nevoia de redefinire a rolului acesteia, nu neapărat desființare completă.

 Concluzie

În contextul reformei administrației publice promovate de Guvernul Bolojan și al reducerii estimate a posturilor din Poliția Locală cu peste 600 de funcții, se deschide o dezbatere amplă despre rolul acestei structuri. Pe de o parte, Poliția Locală asigură o prezență directă în comunitate pentru probleme administrative și de ordine locală; pe de altă parte, probleme de eficiență, suprapunere de competențe și costuri duc la întrebarea dacă anumite atribuții nu ar fi mai bine gestionate în cadrul structurilor naționale sau în urma unei restructurări care să eficientizeze cheltuirea resurselor publice.

Reforma actuală evidențiază nevoia de echilibru între eficiență bugetară și asigurarea siguranței și ordinii publice la nivel local, ceea ce sugerează că dezbaterea privind viitorul Poliției Locale rămâne deschisă și necesită evaluări periodice pe baza rezultatelor obținute în practică.

Acest material reprezintă strict opinia autorului!