40 de ani de la dezastrul de la Cernobîl: bilanțul oficial al unui accident cu efecte pe termen lung

Se împlinesc 40 de ani de la catastrofa nucleară de la Cernobîl, considerat cel mai grav accident nuclear civil din istorie. Specialiștii avertizează că unele zone contaminate vor rămâne nelocuibile zeci de mii de ani, din cauza nivelului ridicat de radiații.

Accidentul s-a produs în noaptea de 26 aprilie 1986, în timpul unui test de siguranță efectuat la reactorul 4 al centralei. O serie de erori de procedură au dus la o creștere necontrolată a puterii, urmată de o explozie violentă și de aprinderea învelișului de grafit, care a eliberat în atmosferă cantități masive de materiale radioactive.

Incendiul rezultat a favorizat dispersia particulelor radioactive pe distanțe foarte mari, norul contaminat ajungând în mare parte a Europei. A doua zi, pe 27 aprilie, aproximativ 30.000 de locuitori ai orașului Prîpeat au fost evacuați, în timp ce autoritățile sovietice au întârziat să recunoască amploarea dezastrului.

Primele semnale internaționale au apărut pe 28 aprilie, când niveluri ridicate de radiații au fost detectate în Suedia, ceea ce a forțat Uniunea Sovietică să admită producerea accidentului după câteva zile de tăcere. Până la 30 aprilie, norul radioactiv și-a schimbat direcția spre sud și sud-vest, afectând inclusiv România, unde stațiile de monitorizare au înregistrat depășiri ale nivelurilor admise în mai multe orașe.

Contextul politic al epocii a dus la minimalizarea riscurilor în spațiul public. La Kiev, aflat la circa 100 de kilometri de centrală, manifestațiile de 1 Mai s-au desfășurat fără informarea populației asupra pericolului, situație similară cu cea din România condusă de Nicolae Ceaușescu.

În privința victimelor, datele oficiale sovietice indicau inițial două decese directe, însă evaluările ulterioare ale organizațiilor internaționale, inclusiv Organizația Mondială a Sănătății și Agenția Internațională pentru Energie Atomică, au confirmat zeci de morți imediate și mii de îmbolnăviri grave cauzate de radiații, în special cancere. Contaminarea radioactivă a fost estimată la un nivel de sute de ori mai mare decât cel produs de bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaki.

Impactul asupra mediului a fost major: milioane de hectare de păduri și terenuri agricole au fost afectate, iar fauna și populația umană au prezentat, în anii următori, mutații și boli asociate expunerii la radiații. În pofida evacuărilor masive, sute de mii de persoane au continuat să trăiască în zone contaminate.

Centrala nucleară de la Cernobîl a fost închisă treptat: reactorul 2 în 1991, reactorul 1 în 1996, iar reactorul 3 în 2000, moment care a marcat oprirea definitivă a activității. La patru decenii de la accident, consecințele rămân un reper major în evaluarea riscurilor asociate energiei nucleare și în consolidarea standardelor internaționale de siguranță.